Brax

Orion ridică mica ușă de lemn de deasupra capului meu. Lumina zilei aproape că mă orbește, după ce am stat în întuneric preț de câteva ore, ascultând sunetele râului ce se izbea, ecoul lor răsunând prin tunel. Întinde o mână și mă trage afară cu ușurință. Aruncând o privire prin încăpere, văd că suntem în sufrageria cuiva.

Când trapa de lemn se închide, Indy întinde rapid la loc un covor uzat