Brax

Pândesc toată ziua. Așa cum mă așteptam, nimeni nu mai intră și niciun suflet nu iese. Muzica continuă să cânte în timp ce soarele apune. Până pe la zece seara încă se mai aude zgomot, apoi liniștea învăluie zona, de parcă toți ar fi căzut morți dintr-o dată la un simplu pocnit din degete. Tot ce se mai putea auzi era vuietul apelor râului prăvălindu-se peste stâncă.

Aici nu aveam unde să mă