„K. D.”

Mă las înapoi pe pat. „Klaus Daudet.”

«Căcat!» murmură Nyx.

„Unde e?” insist eu.

„O să-ți spun, dar nu te duci să faci nimic. Ai înțeles?”

„E Klaus.” Protestez, „Nu putem pur și simplu să-l lăsăm să...”

„Ba trebuie.”

„Nu faci nimic în privința asta!” Nu înțelegeam de ce nu resimțea nicio urgență. Klaus era prietenul nostru. Ne ajutase cu o grămadă de lucruri. Cu istoria mea legată de Lycan