Klaus

Cooper dormea pe un scaun în colțul camerei. Gulerul jachetei îi era ridicat până la bărbie. Brațele îi erau încrucișate strâns pe piept, în timp ce picioarele se odihneau pe măsuța de cafea pe care o pusese în fața ușii ca o baricadă.

Ajunseserăm la casa lui Blair fără martori, dar pe drumul încoace, fiecare pas părea să-l agite pe Cooper din ce în ce mai mult. Era frustrat de calmul meu ș