Damien

Ochii mei se mută spre Julian. Ryder nu putea vorbi serios. Mai ales acum, nu cu tot ce se întâmplă.

"Deci?" murmură Ryder, în timp ce îl așază pe Evrin pe podea. Îl privesc cum merge de-a bușilea spre fratele lui, complet detașat de ceea ce se petrece în jur. Trebuie să fie minunat să-ți pese doar de mâncare, somn, un scutec curat și să fii fericit.

"De ce?"

"Credeam că am fost deja destul