„Despre ce vorbești?” se încruntă Ryder.

Nu-l privesc, ci îmi apăs un deget pe tâmplă. Sperând că va înțelege că vreau să intre în mintea mea ca să-mi asculte șirul gândurilor. Dacă aveam dreptate... nu voiam să am dreptate.

Harper îmi zâmbește. „Nu știu despre ce vorbești.”

„Ba da, știi.”

Acum Ryder se uită la mine de parcă mi-aș fi pierdut mințile. Dar se întâmplaseră lucruri și mai ciudate. Și