Julian îl țintuiește pe Carter la pământ, așezându-se pe pieptul lui cu genunchii înfipți în umerii săi. „Te dai bătut?”

Carter își dezvelește dinții: „Niciodată.”

Julian își înfige genunchii și mai tare, iar Carter tresare de durere, dar tot încearcă să riposteze. Trebuia să-i recunosc meritul, nu era genul de om care să dea înapoi de la o luptă.

„Îmi pare rău, Carter. Ai pierdut”, strig eu.