Perspectiva lui Lucien

În clipa în care cuvintele mi-au părăsit buzele — Să mergem acum — am încremenit. Nu. Nu așa.

M-am întors spre Caelum, Beta al meu, fratele meu de arme, și i-am pus întrebarea care deja îmi măcina lupul. — Uită-te la mine. Par apt să salut un pui? Arăt a Alpha sau a o umbră pe jumătate moartă de foame?

Caelum a ezitat, cu buzele strânse ferm. Tăcerea lui era un răspuns sufic