Carmen stătea tăcută în loja privată a Hotelului Colț-de-Argint, cu privirea fixată pe siluetele tremurătoare din fața ei, în timp ce devorau torturile impunătoare. Pentru ea, nu era o priveliște grotescă, ci o reprezentație impecabilă — o execuție a pedepsei învelită în zahăr.

Numai când a dispărut și ultima firimitură, când fiecare parazit s-a prăbușit pe podea strângându-și stomacurile umflate,