Perspectiva lui Riley

Nu eram complet trează când Lucien m-a ajutat să mă ridic. Membrele încă mă dureau, vânătăile cuibărite adânc în mușchi ca niște fantome refuzând să dispară. Vocea lui joasă — "Dormi" — încă îmi răsuna în minte, moale ca ceața, grea ca un ordin. Îmi aminteam modul în care degetele lui au zăbovit pe tâmpla mea, greutatea păturii cu care mă învelise. În acele momente, mă simțea