Stăteam în fața oceanului, într-o linie paralelă cu apa. Mai întâi Veronica. Apoi Julian. Nicholas. Elva și cu mine.

Veronica și-a ridicat cartea. Lampa de citit nu mai era necesară acum și fusese stinsă. Veronica a citit vraja de invitație la lumina strălucitoare a soarelui de dimineață.

Cuvintele erau străine. Limbajul sirenelor, probabil. Când a terminat, mi-am ținut respirația. Am aștept