Veronica era încă tăcută.

Aș fi vrut să o pot îmbrățișa, dar nu voiam să-i întrerup șirul gândurilor. Mă rugase personal să vin cu ea.

— Nu am nevoie să faci nimic, spusese ea atunci. Avea ochii plecați, de parcă i-ar fi fost rușine să ceară ajutor. Dar m-aș simți mai bine să știu că ești acolo, susținându-mă.

— Te voi susține mereu, spusesem eu, gândindu-mă la ce s-ar întâmpla când compet