Lupul meu a mai făcut un pas spre mine și apoi, în mod inexplicabil, s-a oprit.

Am întredeschis ochii.

Înghețase complet, cu ochii ațintiți în ai mei. Răsufla greu. Mușchii i se încordaseră, de parcă s-ar fi înfrânat cu greu.

Nu îndrăzneam să sper, dar…

— Tu... îți amintești de mine? am întrebat.

A făcut un pas în spate și un scâncet i-a scăpat din adâncul gâtlejului.

— Oh, lupul meu