M-am gândit la sora mea geamănă, un copil care pășea mereu în umbra mea, cu codițele și rochia ei în carouri la fel ca a mea, îndepărtându-se de mine, țopăind pe o alee întunecată. La celălalt capăt, o siluetă învăluită în umbre îi întindea mâna. Jane, dornică și fericită, a acceptat acea mână și a primit cu brațele deschise și umbra care o înconjura.

Cum se putea ca o fată atât de apropiată de