Făcuserăm doar cinci pași pe hol înainte ca Nicholas să înceapă să pună întrebări.

„S-a întâmplat ceva?” a întrebat el.

Nu voiam să-l mint, așa că am ridicat din umeri. „Nimic important.”

„Nimic important înseamnă totuși ceva.”

Având mâna pe brațul lui, Nicholas dicta cât de repede sau de încet mergeam. A încetinit acum, lăsând să se înțeleagă clar că ar trage de timp oricât ar fi nevoie