Nicholas

Stăteam în fața Regelui, în apartamentele sale. Măsura camera în lung și-n lat, plin de furie. Du-te-vino, du-te-vino. Din când în când se oprea să țipe la mine, dar mereu se întrerupea brusc, neterminându-și propoziția, și continua să se plimbe.

„Cum ai putut să te gândești –?”

„Ai nesocotit deliberat –!”

„La ce mă mai –?”

După câteva minute, fața îi devenise roșie