El era farul meu, care mă ghida înapoi la țărm, în siguranță, prin apele tumultoase.

Am făcut un pas spre el și m-am prăbușit pe pieptul lui. Brațele lui m-au înconjurat instinctiv. Cu blândețe, m-a condus înapoi în camera pe care o părăsisem, departe de holul unde oricine ne-ar fi putut surprinde.

„Oh, la dracu',” a mormăit Julian. „Nu este ceea ce pare, jur.”

Brațele lui Nicholas