În dimineața următoare, din fericire, Elva s-a trezit simțindu-se infinit mai bine. Țopăia prin cameră fără nicio grijă pe lume.

Când i-am spus despre viitoarea ei plimbare pe lup, a vibrat de entuziasm. Și-a fluturat brațele înainte și înapoi și a sărit în sus și-n jos pe picioarele ei.

A făcut botic când am pus-o să se așeze.

— Ai avut o febră serioasă cu doar douăzeci și patru de ore în