Eu și Nicholas am continuat să ne privim în ochi, niciunul dintre noi ne-scoțând vreo vorbă. Amândoi ne-am coborât privirea spre scaunul gol, apoi ne-am privit din nou unul pe celălalt.

Toate celelalte locuri de la masă erau ocupate. Dacă Nicholas nu își cerea scuze ca să plece, trebuia să se așeze aici pentru a mânca. Dar să plece în mijlocul propriei competiții ar fi fost de o nepolitețe de