Când Nicholas mi-a pronunțat numele, m-am oprit locului și am înjurat în sinea mea. Eram atât de aproape de ușa mea.

Din câte îmi dădeam seama, aveam două opțiuni: să-mi cer scuze că am tras cu urechea sau să neg, să neg, să neg.

M-am întors pe călcâie, cu fața spre el. „Alteța Voastră Regală! Vă căutam.”

Și-a coborât sprâncenele, sceptic. „De ce?”

„Eu... ăăă... oh! Voiam să vă spun desp