Natalia l-a privit fix pe Adrian o vreme, întrucât el nu se clintea de pe trupul ei.

„Are de gând să-mi vindece rana? Cum? De ce?”, s-a întrebat ea în sinea ei.

Ochii i s-au lărgit de surprindere când și-a amintit cum îi vindecase degetele.

— Nu, nu am nevoie de ajutorul tău, a răspuns ea imediat.

Adrian i-a observat expresiile și i-a zâmbit cu subînțeles.

— Se pare că ai ceva memorie.

Natalia a î