„Bună dimineața, Liana”, i-am răspuns, iar apoi am îmbrățișat-o.

Liana Anderson era o doamnă trecută de patruzeci și cinci de ani. Era proprietara cafenelei și o conducea de una singură. Și când ziceam că o conducea, mă refeream la faptul că trebuia să acopere absolut toate cheltuielile pe cont propriu. Nu exista niciun bărbat care să o ajute.

Ceea ce mi-a atras atenția la această femeie a fost fa