Perspectiva lui Adrian

Întreaga zi s-a scurs la spital.

Faptul că țineam la părinții mei era un lucru pe care nu li-l arătam. Eram îngrijorat pentru tatăl meu. Asta era o altă situație în care nu-l puteam ierta că mi-a distrus viața. Totuși, era tatăl meu. Nu voiam să moară.

Am aruncat o privire fugară în direcția Nataliei, care se plimba de colo-colo în afara sălii de operații.

O urmărisem toată