**Aiden**

Când am pus opțiunea pe masă, pariasem pe un nu.

În capul meu, cea mai bună versiune a noastră era simplă — priviri furate peste teren la antrenament, câte un duș ocazional când clădirea era goală (nu în biroul meu, cu directorul la zece metri distanță — Doamne, Noah) și weekenduri care erau doar ale noastre. Uneori aspre și întunecate, așa cum râvnea el. Alteori suficient de tandre încâ