**Noah**

Încă nu primisem un da.

Ceea ce era o nebunie, pentru că aveam douăzeci și unu de ani, eram la facultate și, cumva, mai puțin liber decât atunci când locuiam sub acoperișul părinților mei. Partea nebunească? Eu *alegeam* asta.

Gândul m-a făcut să mă opresc la jumătatea unei întinderi în timpul încălzirii, cu un zâmbet reținut trăgându-mă de colțul gurii. Aș fi putut să plec de pe terenul