M-am trezit în mirosul familiar de dezinfectant și aer stătut, dar ceva părea diferit. Ochii mi-au urmărit fâșia subțire de lumină care se prelingea prin fereastra îngustă a celulei mele, pictând o linie aurie pe podeaua de beton. Astăzi. După zile în care numărasem minutele și pusesem la cale răzbunarea, astăzi totul avea să se schimbe. Mi-am permis un mic zâmbet, privat și periculos, în timp ce