Asta da veste bună. Mărețul rege redus la stadiul de legumă, captiv în propriul corp inutil. Ar fi un fel de dreptate — bărbatul care îmi furase perechea forțat să zacă neajutorat în timp ce ea îl privea stingându-se. Poate că, în durerea ei, Emma avea să înțeleagă în sfârșit ce îmi făcuse, cum mă lăsase pustiit și lipsit de putere.

Dar nu era suficient. Încă respira. Încă era a lui, cel puțin cu