Perspectiva lui Kai

Și-a ridicat sprâncenele a întrebare și mi-am dat seama că stăteam complet nemișcat, ca un idiot, în timp ce ușile liftului se deschideau în spatele meu.

— Scuze, murmur printre buze în timp ce echilibrez greutatea lui Cole pe umerii mei.

Dar trebuie să-i fi subestimat greutatea, pentru că în clipa în care m-am întors să intru în lift, m-am împiedicat de propriile picioare și aproape m-am prăbușit pe podea.

— Ai grijă!

Următorul lucru pe care-l știu e că sunt tras în picioare, cu o mână pe talie, în timp ce bărbatul de mai devreme se repede să mă salveze.

— Mersi. Vocea mi-a ieșit mai mult ca o șoaptă când mi-am ridicat privirea spre fața lui, întâlnind niște ochi căprui care de la distanța asta păreau mai mult verzi decât maro.

Erau și câteva irizații aurii presărate în acele irisuri, dar ceea ce am remarcat cel mai mult a fost cât de chipeș era. Pielea lui era complet curată, de o nuanță aurie deschisă, care devenea și mai evidentă în lumina de deasupra.

— Nicio problemă. Buzele i s-au curbat într-un zâmbet ușor arogant. Consideră că-ți întorc favorul de mai devreme.

Pentru o secundă, mintea mi s-a golit complet. — Mai devreme?

— Pentru că ai închis ușa cabinei.

Și atunci am înțeles.

M-am oprit brusc chiar înainte să trec de cabină. Nu puteam vedea ce se întâmpla înăuntru din unghiul ăsta, dar tot am reușit să-i văd mâna cu palma lipită de peretele cabinei. Purta un inel de argint pe degetul arătător, cu un model complicat pe el… și deși nu era treaba mea să fiu curios, tot nu mi-am putut lua ochii de la mâna lui… de la acel inel… până când am întins brațul și am închis ușa cabinei cât de atent am putut; împiedicând pe oricine altcineva să se bucure de spectacolul pe care îl ofereau.

Căcat!

M-am eliberat din strânsoarea lui și am intrat în lift în timp record, în vreme ce Cole a gemut pe umerii mei din cauză că era târât atât de brutal. Totuși, nu dădeam atenție acestui lucru, pentru că în acel moment, inima îmi bătea suficient de repede încât să-mi spargă pieptul.

Să-mi bag picioarele!

M-a văzut!

M-a văzut trăgând cu ochiul la el în cabina de la baie! Căcat! CĂCAT!!!!

De ce nu mă poate înghiți pământul cu totul?

Dar fix când credeam că aș putea trece peste rușine, l-am văzut intrând în lift chiar după mine, cu un rucsac mic aruncat pe umăr. Am înghețat instantaneu pe loc.

— Lasă-mă să te ajut. A venit să stea de cealaltă parte și, înainte să-l pot opri, a luat mâna liberă a lui Cole și și-a pus-o pe umeri.

Aș fi protestat în continuare, dar pe măsură ce o parte din greutatea lui Cole a fost ridicată de pe mine, nu m-am mai îndurat să mă plâng, mai ales când tipul îmi făcea o favoare… iar cel mai bun prieten al meu era al naibii de greu.

— Mersi din nou…

— Night, mi-a spus el. Și tu ești?

— Kai. M-am dat puțin mai încolo. Kai Hunter.

— Mișto. A schițat un zâmbet pieziș în timp ce ușile liftului s-au închis. La ce etaj?

— Șase.

— Oh? S-a uitat la mine ușor surprins. Și eu merg tot acolo.

— Vizitezi pe cineva? am întrebat după un moment de tăcere.

Sincer, nu știu de ce eram curios. Nu-mi plăcea să mă bag în treburile altora și nici nu-mi plăcea când alți oameni deveneau prea curioși în privința mea. Dar totuși…

— Oh, nu. Tocmai m-am mutat în căminul ăsta, a spus el. O să împart camera cu un coleg de cămin.

— Am înțeles.

Odată ce ușile s-au deschis la etajul șase, Night și cu mine l-am târât pe Cole până la celălalt capăt al holului, spre camera lui, și am bătut la ușă de o grămadă de ori înainte să primim în sfârșit un răspuns de la colegul de cameră al lui Cole.

— Ce dracu’! Samuel, studentul la medicină în anul patru, care era colegul de cameră al lui Cole, a deschis ușa cu o privire iritată… care a devenit ucigătoare de îndată ce ochii i-au căzut pe Cole. Sigur glumești!

— Scuze, Samuel. I-am aruncat cea mai plină de regrete privire a mea. Te rog, ține doar ușa deschisă ca să-l pot pune în pat.

— Ai grijă la cărțile mele! Samuel ne-a aruncat o privire acră înainte de a se da la o parte ca să ne lase să intrăm.

M-am întors cu fața spre Night, oferindu-i un zâmbet recunoscător. — Mă descurc de aici. Mersi de ajutor, omule.

— Nicio problemă. A dat drumul brațului lui Cole și am gemut din nou, pe măsură ce întreaga lui greutate a căzut pe umerii mei.

Întorcându-mă, l-am dus cu grijă pe Cole înăuntru, dându-mi silința să nu calc pe niciuna din milionul de cărți care erau împrăștiate în maldăre pe toată podeaua, în timp ce aproape că l-am aruncat pe patul lui. Mișcându-mi umerii odată ce greutatea lui a dispărut de pe mine, l-am ajutat pe Cole să se descalțe și i-am tras păturile peste corp, înainte de a o lua la fugă spre ieșire.

Samuel se irita ușor dacă stăteam în camera lui mai mult decât era necesar, motiv pentru care Cole aducea rar pe cineva în vizită. Mulțumindu-i în drum spre ieșire, m-am îndreptat spre cealaltă parte a holului, acolo unde era camera mea… doar ca să-l găsesc pe Night stând chiar în fața ușii, cu o cartelă de acces în mână.

Eram pe cale să-l întreb ce face, dar apoi am văzut cele două genți mari de lângă el și faptul că tocmai deschisese ușa cu cartela.

Stai dracu' o secundă… asta însemna că?

Sfinte căcat!

Grăbindu-mă spre camera mea, am ținut ușa deschisă cu o mână fix când Night era pe cale să o închidă.

A ridicat privirea spre mine, surprins, cu ochii lui căprui măriți în timp ce mă măsura din cap până-n picioare, înainte să dea drumul ușii.

— Te pot ajuta cu ceva? a întrebat el confuz în timp ce făcea un pas în spate de la ușă, lăsându-mă să intru în cameră în timp ce eu închideam ușa în urma mea.

— Eu stau aici. Verificându-mi rapid buzunarele, am scos propria mea cartelă și i-am arătat numărul de pe ea. Asta e camera mea.

— Oh? Un zâmbet lent i s-a întins pe buze în timp ce a privit cartela, înainte ca ochii lui să se întâlnească cu ai mei. Era ceva în privirea lui care mă tulbura… mă făcea să simt o senzație de furnicături în stomac pe care nu o puteam numi cu exactitate.

Tot ce știam era că nu-mi plăcea. Nu-mi plăcea absolut deloc…

— Atunci presupun că ar trebui să mă prezint din nou. Mi-a oferit un zâmbet pieziș, întinzându-mi mâna ca să i-o strâng. Numele meu este Night Winters, boboc la Facultatea de Arte ale Comunicării. Salutare… colegule de cameră.