Mârâi ușor la Cal în timp ce mă transform înapoi în mine însămi. Deși cred că mârâitul e mai degrabă un geamăt. Mă doare totul. Sunt obosită. Mor de foame. Îmi trag hainele pe mine. Se lipesc de pielea mea transpirată și asta mă enervează și mai tare. Sunt în sfârșit îmbrăcată după ce îmi ia mult prea mult timp.

Cal ridică o sprânceană la mine.

Mai scot un mârâit. „Nu te suport chiar acum”, bombăn