Telefonul a vibrat sub pernă, iar Sebastian și-a strecurat cu ușurință mâna sub ea pentru a respinge apelul.

A oftat plin de beatitudine și l-a tras pe Zeno mai aproape, încolăcindu-și brațele în jurul lui. Cu ochii încă închiși, și-a îngropat fața în părul lui Zeno și a lăsat-o acolo.

Soarele răsărea, dar nu le păsa. Aveau să se trezească atunci când aveau să decidă ei.

Îmbrățișările de dimineață