Angela

Obrazul meu se odihnea lipit de metalul rece al celulei în care fusesem aruncată cu câteva ore în urmă și, în loc de lacrimile pe care intenționasem să le las să curgă din ochi, am scos un strigăt ascuțit înainte de a mă da înapoi.

Era argint.

Mi-am atins pielea obrazului și am văzut că era parțial arsă. Din moment ce eram vârcolac, știam că se va vindeca curând, dar tot durea al naibii de