Victoria

Tonul lui Alexander sună deja atât de pus pe harță, încât mă face să-mi bată inima cu putere. Doar ca să nu las lucrurile să meargă prea departe, privesc în altă parte și dau din umeri.

„Tot nu vreau să știu nimic altceva în afară de ce mi-ai spus deja”, îi zic.

El pufnește. „E de necrezut. Gândește-te, am fost plecat ceva vreme și s-au întâmplat atât de multe.”

„Nu contează. S-o lăsăm aș