Victoria

Nici măcar nu știu de cât timp stau lăsată pe vine pe acest culoar, dar chiar acum, timpul nu contează pentru mine.

Doar privind ceea ce țin în mână, sunt atât de copleșită încât buzele îmi tremură în timp ce zâmbesc.

Țin un ursuleț de plastic roz care mă privește cu acești ochi mari, plini de suflet, cu o uimire copilărească. Să-l țin într-o singură mână nici măcar nu este suficient, avâ