Ophelia se trezi încet la auzul unei foșgăieli din spatele ușii. Se încruntă, întrebându-se ce se petrece. Dacă se concentra suficient de tare, putea auzi o frântură din conversație...

"Dar... Au trecut două zile..."

"Ți-am spus, sunt bine! Doar las-o aici. Ei mănâncă, nu-i așa? Doar vino și strânge mai târziu. Nu-i deranja, vor ieși când le va ajunge."

"Oh... Am înțeles..."

Ophelia suspină și