Ella

Logan și cu mine am privit-o pe Marina îndepărtându-se nepăsătoare și a fost ca și cum aerul s-a simțit brusc cu cinci kilograme mai ușor. Am eliberat o respirație pe care nu știam că o reținusem și, înainte să-mi dau seama, m-am lăsat să cad pe marginea iazului cu crapi koi, aplecându-mă în față cu coatele pe genunchi.

Acum, chiar mai mult decât înainte, aș fi vrut să am lupoaica lângă mine.