Moana

Dintr-odată, vidul auriu în care fusesem blocată s-a preschimbat la loc în stâncă. Doar că acum, în loc de o furtună furioasă, era soare și frumos. Păsările cântau deasupra, iar aerul se simțea cald și proaspăt și puțin umed de la ploaie.

Dar nu-mi păsa de nimic din toate astea. Nu-mi păsa nici măcar că nu mai eram în forma mea umană. Îmi păsa doar de Edrick.

Mi-am ridicat brusc capul și am