Tristan

„Nu spune asta.” Mi-am apăsat buzele pe fruntea ei, cu propriile mele lacrimi începând să cadă. „Nu spune asta. Sunt bine. Trebuie să fie bine.”

Trebuiau să fie. Nu puteam să-i pierd. Nu puteam să pierd pe niciunul dintre ei. Nu după ce în sfârșit găsisem din nou fericirea. Nu după ce Zeița Lunii îmi dăduse această a doua șansă.

Te rog. Te rog, fă să fie bine.

Spitalul a apărut î