Athena

Sala de așteptare a spitalului mirosea a antiseptic și a cafea proastă.

O uram. Uram luminile fluorescente care îi făceau pe toți să pară pe jumătate morți.

Uram scaunele incomode de plastic care scârțâiau de fiecare dată când cineva se mișca.

Uram ceasul de pe perete care țăcănea prea tare, fiecare secundă părând o eternitate.

Dar, mai ales, uram faptul că Tristan era acolo und