Stau întinsă cu orele, holbându-mă la tavan, încercând să mă conving că exagerez. A fost doar un nume. Doar o coincidență. Daxon nu știe unde sunt.

În jur de ora zece, aud motocicleta lui trezindu-se la viață și pierzându-se în depărtare, ca de obicei. Ritualul nocturn al lui Tristan de a conduce prin împrejurimi pentru a face cine știe ce, căci n-am nicio idee. Mă întreb adesea la ce se gânde