Chelnerul a ajuns la masă, iar Flea și-a comandat clasicul lui Kung Pao cu nu-știu-ce, apoi orez prăjit. M-am înfiorat. Orez. Scârbos. Nu. De când am văzut „Băieți pierduți” (The Lost Boys) la treisprezece ani, n-am mai putut să mănânc orez.

"Grace?"

"Hm?"

"Tu comanzi ceva diferit?" m-a întrebat Flea.

I-am zâmbit chelnerului. "Vită cu broccoli și tăiței lo mein cu pui, vă rog."

"Șocant