Ea mi-a oferit zâmbetul ei de un milion de wați și a scos o șurubelniță cu cap plat. „Doar te necăjeam, scumpo. Nu am alcool în casă. Îți fac o cană de ceai.”

„Oh, da, te rog.” M-am relaxat. Ultima dată când fusesem în Londra, acum șase ani de fapt, umplusem casele fiecăreia dintre noi cu suficient ceai „ca lumea” pentru a ne ajunge o vreme. „Doar o s-o salut pe Poppy, apoi îți povestesc.”

D