~ ENRIQUE ~

Ea dă din cap, ochii ei sclipind de determinare.

— El stă aici, chiar în fața mea.

Rămân tăcut, în mod ciudat nu simt nicio furie în interiorul meu și nici dorința de a mă contrazice. Există o acalmie pe care nici eu nu o înțeleg, dar pe care o primesc cu brațele deschise, deocamdată. Până când ceva mă înfurie din nou.

— Poți măcar să o încerci? Nu sunt sigură de nivelul de confort