Garrett

Buzele ei sunt pe ale mele și lumea se oprește în loc.

Fiecare gând, fiecare îndoială, fiecare distanță menținută cu grijă — au dispărut. Există doar Iris, sărutându-mă de parcă ar fi fost înfometată de asta. De parcă s-ar fi abținut la fel de mult ca și mine.

Și, Zeiță, m-am abținut atât de mult.

O trag mai aproape, cu o mână încurcându-mă în părul ei, iar cu cealaltă cuprinzându-i talia.