Garrett

Luminișul este exact așa cum mi-l aminteam din expediția mea de recunoaștere de ieri. Retras, liniștit, cu un pârâu mic susurând de-a lungul uneia dintre margini. Am pregătit pături, perne și, cel mai important — un teanc de cărți.

Iris se oprește când îl vede, ducându-și iute mâna la gură.

— Tu ai făcut toate astea? Vocea îi e blândă, plină de uimire.

— Am vrut să fie special, o conduc eu