Lydia se ridică încet de pe scaun. Pașii ei erau calmi în timp ce se apropia de Naomi, care stătea încă încremenită lângă bucătărie. Cioburile cănii sparte erau împrăștiate pe podea, iar laptele vărsat formase dâre subțiri care nu fusese încă curățate. Naomi nu se mișca. Ochii îi erau fixați, iar chipul îi era lipsit de culoare.

— Naomi, o chemă Lydia blând.

Fata clipi rar, de parcă abia atunci și