„Mulțumesc”, a spus Naomi, înclinându-și ușor capul spre Liu, care o condusese acasă în acea noapte. Vocea îi era blândă, aproape înghițită de șoapta vântului de noapte care se strecura pe coridorul vechiului bloc de apartamente în care locuia. Luminile de pe hol străluceau slab, aruncând umbre lungi pe podeaua uzată. Liu stătea la câțiva pași de ea, păstrându-și aceeași postură dreaptă, vigilentă