Încăperea era slab luminată, învăluită doar de strălucirea difuză a unei veioze din colț. Umbrele lungi ale mobilei se întindeau pe pereți, acoperind spațiul cu o nemișcare rece, apăsătoare. Dincolo de fereastra înaltă, pe jumătate înghețată, frunzele cădeau la pământ în spirale lente, purtate de vântul neliniștit. Până și anotimpul părea să conspire, învelind noaptea într-o beznă care îl oglindea