*Xander*

Am părăsit Academia fără să aruncăm măcar o privire înapoi.

Ei bine, eu sigur nu.

Niciodată nu mi-a plăcut locul acela, dar acum îl disprețuiam de-a dreptul.

Cărarea din spatele serei era îngustă și accidentată, cu rădăcini șerpuind de-a curmezișul drumului, dar ne-a dus între copaci mai repede decât șoseaua. Mai bine să fim înghițiți de pini decât urmăriți de ochi nedoriți.

Azrien punea