*Rory*

Durnham nu a mers înspre noi, ci mai degrabă a planat, ca și cum pantofii lui nu ar fi atins niciodată cu adevărat piatra. Cheia din mâna lui se legăna leneș, fiecare balans scoțând la iveală o șoaptă de metal întunecat ca cenușa.

— Momentul perfect, a spus el, de parcă am fi stabilit această întâlnire. Vocea lui era toată o suprafață plăcută, ca un lac în care te-ai putea îneca fără a face