Rory

M-am trezit cu pământ sub unghii.

Cel mai blând tril de păsări plutea dincolo de pereții colibei, iar soarele dimineții trasa dungi palide de lumină pe scândurile de lemn ale podelei. Xander era deja treaz, îmi dădeam seama. Aerul încă purta căldura corpului său de lângă al meu, ecoul tăcut al prezenței lui fiind ca dogoarea rămasă într-o pătură după ce ai stat înfășurat în ea prea mult timp